Nopatea institutelor incepe pt mine la Centrul Ungar. Bineinteles…sunt in intarziere. Concertul e undeva la etaj, iar scarile scartaie, asa ca nu pot urca decat la pauza. Pianul rasuna minunat; credeam oadata ca as putea invata si eu sa cant la acest instrument dar urmarind degetele Valeriei care se misca cu o viteze halucinanta pe clape imi dau seama ca…nu.
Expozitia de afise de film nu a fost prea generoasa, in schimb am primit caramele. Mari. Bune. Apoi am asistat la spectacolul studioului experimental din Sfantu Gheorghe; in intuneric, pe o scena mica, lumini deviante si o proiectie alb negru pe fundal, actorii ne-au transmis sentimente destul de puternice: frustrare, teama, angoasa, claustrofobie.
N-am apucat sa vad finalul pt ca am fugit (la propriu) spre British Council, pt o alta piesa: Apolodor. Mi-e dor, mi-e dor. 3 oameni cu o prestatie scenica incredibila si cu un deosebit talent onomatopeic. Versuri cantate de
(aici trebuia sa urmeze concertul de la Institutul Francez, dar a urmat o vizita la Pizza Hut. Am auzit totusi ca a fost frumos. Atmosfera era oricum una de cantec atunci cand am ajuns noi…)
Publicitatea iberoamericana de la Institutul polonez este surprinzator de buna; iata una din reclamele mele preferate:
http://www.youtube.com/watch?v=irzqMV6Ioqc&NR=1
Back to British Council, ca sa incheiem in forta cu Shukar collective si Tom Wilson. See u next year!
